O poveste cu final trist...

A fost odata o pisicuta pe nume Pisulica, care s-a nascut acum 4 ani...

Acum aproape doi ani, dupa ce a venit cineva in vizita vreo 2 zile (in timp ce eu eram plecat din oras in acel week-end) am gasit pisicuta mea trista si fara chef de joaca atunci cand m-am intors. Cand m-am dus cu ea la doctor, mi-a spus ca e constipata. I-am facut clisme, etc. si doctorul a ajuns la concluzia ca e nevoie de operatie, problema neputand fi rezolvata prin alte mijloace. La operatie doctorul a observat ca de fapt colonul era rupt, numai o parte din el putand fi folosita, cealalta fiind necrozata, inclusiv anusul. Cred ca pisicuta a fost bruscata in timpul cat eu am fost plecat. Doctorul a spus ca poate sa incerce lege colonul de abdomen astfel incat pisicuta isi facea nevoile pe acolo (colostomie) dar nu putea sa controleze cand si ce facea. Am acceptat asta, alternativa fiind eutanasia iar eu neputand sa accept asa ceva mai ales ca tineam la ea foarte mult.

I-am facut pisicutei doua-trei hainute care sa-i acopere abdomenul, iar pe hainute in zona abdomenului puneam tampoane absorbante. Timp de aproape doi ani, am spalat-o prin zona aceea de doua ori pe zi, i-am dat cu creme si pudra iar apoi, dupa ce o lasam o ora sau doua libera ii puneam hainuta pentru a nu murdari casa cat timp eu eram la serviciu, sau in timpul noptii. Dar chiar si asa, era multa murdarie prin casa, de la problema pisicutei, de la pudra de talc, etc...

Niciodata pisicuta nu a fost impacata cu ce s-a intamplat, m-am chinuit destul de mult sa o fac sa ma lase sa o spal, etc. Insa de la un timp zona aceea a abdomenului s-a inflamat destul de tare (desi nu era infectata), pisicuta nu mai avea chef de nimic, se ascundea toata ziua, etc. Cand venea timpul sa o spal fugea si se ascundea...se observa faptul ca lucrurile se inrautateau. Dar existau si momente frumoase, in care torcea cand o mangaiam, si parea mai vioaie uneori.

Nu am mai fost intr-un concediu normal de atunci sau sa plec undeva mai mult timp deoarece nu avea nimeni cum sa ingrijeasca pisicuta, ea fiind destul de agresiva si nici nu puteam cere altora sa faca ce faceam eu. Cand plecam la bunici sau la o alta resedinta a mea o luam dupa mine si o ingrijeam in acelasi fel.

Acum cateva zile m-am decis ca e timpul sa o eutanasiez, pentru ca suferinta era reciproca. Probabil as mai fi putut continua asa ceva timp, dar lucrurile se parea ca se inrautateau, cei din jurul meu spuneau ca nu mai suporta sa trecem cu totii prin asemenea chinuri.

Pisicuta nu mai e acum, iar eu sunt coplesit de remuscari si de faptul ca poate am fost prea egoist si trebuia sa continuu. Nu stiu daca am facut bine sau rau. Mi-e un dor imens de ea, iar cand vad casa fara ea acolo ma simt extraordinar de rau.